Clătite la ordinea zilei - palacsinta, mert így a becsületes

Cu câteva zile în urmă am postat despre clătitiada bloggerilor culinari, iniţiativa aparţinând celor de la Găteşte sănătos. Astazi a şi venit curierul cu o cutie pe care era trecut numele meu. Chiar ieri am vrut să fac nişte clătite, dar am zis să mai aştept o târă. Şi bine am făcut. Aşa că repede-repejor am trecut la treabă. Am desfăcut cutia, am mângâiat tigaia şi l-am rugat să nu mă lase baltă. Căci şi aşa stau cum stau cu clătitele. Le fac, dar nu prea des, parcă nu este domeniul meu. Tigaia în sine chiar este specială pentru clătite, iar eu nu aveam o astfel de tigaie în dotare. Cum am arătat Bărbatului din casă, specialist în ale fiarelor, dădea din cap afirmativ: este într-adevăr de calitate, are greutate, nu e dintr-o tablă oarecare. Apoi am trecut mai departe, m-am pus pe treabă. Am clătit tigaia cu apă călduţă şi o picătură de detergent, numai cu burete, nu cumva să apară vre-o mică zgârietură pe suprafaţa tigăii. Apoi l-am uns cu puţin unt, l-am pus pe foc, am turnat şi o linguriţă de ulei, după care am uns toată suprafaţa ei cu ajutorul unei pensule de silicon. Toate acestea având făcute, putea să vină partea mai grea.

Ingrediente pt. aprox. 8 clătite:

• 1 ou
• 4 linguri de făină (nici rase dar nici cu vârf să nu fie)
• 100 ml lapte
• 50 ml ulei
• 1 linguriţă zahăr
• 1 vârf de cuţit de sare
• 100-150 ml apă minerală

Din ingredientele de mai sus facem un aluat de consistenţa asemănătoare celei de la frişcă lichidă. S-ar putea să nu avem nevoie de toată apa minerală. Dacă am reuşit să facem un aluat fără cocoloşi, lăsăm să se odihnească aprox. 15 minute, după care aşezăm tigaia pe foc, punem o linguriţă de ulei, ce întindem pe toată suprafaţa tigăii. Cu un polonic punem în tigaia încinsă aluat, mişcăm tigaia cât să fie acoperit în totalitate. Când pe margini se vede că s-a prăjit partea de jos, întoarcem clătita şi pe cealaltă parte. La început credeam o misiune imposibilă, dar cred că şi tigaia are nevoie de antrenament, nu numai eu. La ultima clătită mi-a reuşit chiar imposibilul. Am reuşi să întorc clătita prin aruncare-n sus. Deci cred că pe mine m-a convins acest accesoriu de bucătărie.

Dar să ne întoarcem la clătite. Le-am umplut cu ceva tocăniţă. Tocăniţa era fără fiţe, tăiat carnea cuburi, călit o ceapă în puţin ulei într-o oală cu presiune, pus carnea peste, pus capacul pe oală, fiert cam 75 de minute (este funcţie de carnea folosită). După aceea am scos capacul, am pus sare, cimbru, şofrănel şi încă puţină apă. Am readus din nou la punctul de fierbere, după care am stins focul. Cu această tocăniţă am umplut clătitele. Deasupra am turnat smântână frecată cu puţin şofrănel.

Am avut parte de o masă fabuloasă. Mulţumesc încă odată celor de la Găteşte Sănătos pentru această posibilitate.

Néhány nappal ezelőtt készítettem egy blogbejegyzést, miszerint a Főzz Egészségesen webáruház palacsintázásra szólította fel a gasztros blogvilágot. Az első szerencsés 70-be sikerült belekerülnöm, így ma nem is lepődtem meg, mikor Oldalborda szólt, hogy keres egy futár. Örömmel baktattam lefele a lépcsőkön, lelkesen aláírtam, majd boldogan hoztam felfele a dobozkámat, amiben a serpenyő rejlett. Ugyan olvastam másoknál is, hogy szép darab a szóbanforgó konyhai kütyü, de jó volt erről magam is meggyőződnöm. Ráadásul mikor Oldalborda, mint valamelyest szakember, hisz végzettsége anyagismeretről (is) szól, kezébe vette, ő is azt mondta, hogy nem egy bóvli. Tehát nyugodt szívvel, tele kíváncsisággal láttam neki a mai palacsinta projektnek, amit tegnapról halasztottam, mondván kell érkezzen a sütő. Hisz a húgocskám hívta fel a figyelmem arra, hogy a felhívás alatt ott van a "nyertesek" listájához vezető link, amin biza rajta voltam.

Azt tudni kell rólam, hogy nem erősségem a palacsinta sütés. Persze ha kérés van, akkor sütök, de ha tehetem, akkor inkább mással váltom ki az óhajt. Mondjuk nagyon vevő a család az almás palacsintára. Azt kisujjból rázom. No, de síma mezei hígpalacsintát kellett ezen alkalomból készíteni. Hát rajta, gondoltam. Amúgy sem dobálom a palacsintákat, komótosan forgatom. Nem érhet csalódás. Gondoltam én. Hát.....mondjuk a palacsintasütőnek is be kell rodálódni, meg nekem is fel kell nőni a feladathoz. Hisz az első darabok szépen leragadtak, mit dobálni, fordítani is alig lehetett. De aztán alakult az egész. A végén az utolsó palacsintát már fel is merészeltem dobni. Mondjuk egyedül voltam a konyhában, gondoltam max dühöngök, de nincs aki kiröhögjön. Pech. Nem látta senki mily ügyesen megfordult a palacsinta. Szóval ezt jelzés értékűnek fogom fel, s lesz még palacsinta. Na jó, ígéretet nem teszek arra, hogy mikor.

No, de térjünk konkrét dolgokra. Hadd mondjam, hogy pörkölttel töltött palacsinta készült. 

Palacsinta recipét nem írnám újból, ITT megtalálható. A pörkölt pedig tök egyszerű, hisz a husit apró kockára vágtam, 1 hagymát kuktában megdinszteltem, beledobtam a húst, majd lefedtem. Kb. 75 perc után levettem a tűzről, kinyitottam a kuktát, sóztam, csombort és sáfrányos szeklicét tettem bele, kis vízzel felöntöttem és újból felforraltam. A palacsintákat ezzel a husival töltöttem meg, a tetejét kis sáfrányos szeklicés tejföllel locsoltam meg. Nekem ízlett, Oldalborda szkeptikus mód penne tésztát kért a pörkölthöz. Olykor semmi "kalandvágy" nincs benne. Oké, máskor meg ő kísérletezi túl magát. 

Köszönöm szépen a lehetőséget a Găteşte Sănătos csapatának.